Știu, știu, sună ca și cum ne pregătim de război, iar iată că uneori așa se simte. Să faci un copil turbo să doarmă poate părea un sport extrem de multe ori.



Se întâmplă ca recent să fi avut câteva consultații cu părinți de copii de peste 2 ani și jumătate, iar în cazul lor, fiind vorba despre părinți care mă urmăresc de ceva vreme sau nu sunt complet străini de rutinele de somn, de program, etc., nu era vorba de o problemă de somn per se, ci mai mult de limite sau de anxietate (de ambele părți uneori).

Toate, dar absolut toate conversațiile au fost foarte interesante pentru mine, am privit fiecare caz cu deschidere și fascinație. Pe o parte, consultantul din mine ar fi vrut să vină cu soluția pe tavă, pe de altă parte, clientele cu care m-am auzit au fost atât de deschise încât am potrivit mai bine piesele puzzle-ului și am simțit orele noastre împreună ca pe o colaborare propriu-zisă.

🔎
Ca în fiecare caz, problema nu e niciodată una singură, ci mai degrabă un mix de factori: o anxietate moștenită sau oglindită, un temperament sensibil, o problemă medicală, sau un program un pic pe lângă.

Și dacă la începuturile mele în ale consultanței încercam să abordez toate problemele ca pe un tot unitar, pe bună dreptate de cele mai multe ori, pentru că nu se leagă procesul altfel, pe parcurs, am observat că în cazul copiilor turbo, deși părinții îți doresc să aibă un copil care doarme, ACUM, o ajustare a așteptărilor, în primul rând, este necesară, iar apoi o aleasă o abordare care, de obicei, e la kilometri distanță de all or nothing.

Dar aceste lucruri le înveți cu experiența, nici o școală nu te poate pregăti pentru toate situațiile, așa că e nevoie de mult studiu individual.

Și dacă spuneam mai sus de ajustarea așteptărilor, haideți să vedem cum se traduce mai exact din somnoleză acest lucru.

Pick your battles, but fight the ones you pick!


coachuiești un copil turbo să facă.. orice, poate fi foarte dificil. Așa că, mai ales în cazul copiilor cu un temperament sensibil, lucrez etapizat, iar ceea ce le spun părinților cel mai des este: pick your battles, but fight the ones you pick!

Pe românește, dacă avem o paletă de probleme de rezolvat, o luăm pe cea mai stringentă și ne concentrăm pe ea. Părinții de copii turbo de peste 2 ani și jumătate, de obicei, sunt obosiți, stresați și frustrați că nu le iese. Așa că, în vederea ușurării dar și a împlinirii obiectivelor, ne alegem înțelept bătăliile.

Dacă ne confruntăm cu mese de noapte, adormire greoaie seara, de o oră, de exemplu, cu trezire matinală, etc, atunci alegeți problema care arde cel mai tare și pe aceea vă concentrați. Adormirea e un coșmar? La aia lucrați, restul pică pe plan secund, unele se mai pot regla de la sine, dacă timpul de adormire se scurtează, programul se ajustează etc.

Când vă îmbarcați la așa ceva, gândiți-vă bine, unde faceți compromis și unde nu e loc de așa ceva. O perioadă, bineînțeles. După cum spuneam în articolele precedente, prima parte, partea a doua, copiii turbo + excepțiile de la regulă ≠ love.

Spune-mi, dacă ai avea o baghetă magică, ce aspect al somnului ai vrea să dispară primul?

love, love
Ana