De multe ori suntem setați pe rutina de somn să fie scurtă, liniștitoare și cât mai plictisitoare, ca să ajute bebelușul să devină somnolent. Dar stau lucrurile la fel și în cazul toddlerilor?

Este îmbucurător faptul că tot mai mulți părinți de bebeluși apelează la consiliere în somn și nu așteaptă să treacă timpul. Când spun consiliere nu mă refer la măsuri drastice sau la a cere ajutor când efectiv nimic nu mai funcționează sau atunci când mama (de obicei) nu mai poate, ci la obținerea de informații personalizate despre somnul copilului lor sau, dacă vreți, un ping pong informațional unde noi, consultanții I love sleep, baby! încercăm să ne dăm seama ce am putea îmbunătăți ca să vă ajutăm să vă odihniți mai bine.

Îmi place să cred că acest lucru se întâmplă atunci când părinții simt că au ceva de îmbunătățit și nu ceva de demonstrat cuiva sau nu ca să încadreze bebelușul într-un tabel pentru că așa au citit pe internet. E parte din misiunea noastră să ajutăm părinții, să știe că se pot baza pe noi și că atunci când își fac curaj să apeleze la serviciile noastre să o facă știind că nu vor fi nicicând judecați pentru alegerile lor. (Odată pentru că avem suficientă experiență și nu ne mai sperie mare lucru și în al doilea rând, ca mame de aproape 6 copii (în curând) împreună - am bifat noi suficiente până acum 😆).

Acestea fiind spuse, trec la ceea ce voiam să vă spun, de fapt.

Mă bucur nespus când am ocazia să mai discut cu părinți de copii mai mari și îmi solicită amintirile din diverse perioade ale creșterii sau ale somnului lui Luc.


Astăzi, în timpul unei consultații mi-am amintit, cu drag, cum era somnul între 2 și 3 ani (bine, de vârsta de 2 ani și o lună nu mi-am amintit cu drag, având în vedere că toddlerii noștri trec atunci printr-o perioadă foarte intensă - dar care, e drept, vine cu achiziții extraordinare). Ei bine, în perioada respectivă, rutina noastră de somn s-a metamorfozat într-o conectare intensă și continuă. Ceea ce a fost grozav.

📣
Puțin background, la 2 ani și o lună, Luc a sărit prima dată din pătuțul lui, a ieșit din camera sa, noaptea, pe întuneric, a trecut de multe uși și obstacole și a ajuns lângă patul nostru, ca un ninja veritabil (nu am auzit absolut nimic deși aveam monitorul pornit) și m-a trezit cu un "maaa-miiii...." la ureche demn de filmele lui Hitchcock. L-am returnat în camera sa, am stat lângă pătuț până a adormit și următoarea seară am lungit timpul alocat rutinei pentru că și nevoile lui se schimbaseră. 


La vârsta respectivă rutina noastră începea cam cu 30-40 de minute înainte de somn și consta în schimbat în pijamale, pus sac de dormit, spălat dinții, băut apă, apoi îl așezam în pătuț, noi (sau unul dintre noi) pe canapea lângă pătuț, citeam o poveste sau două, stingeam lumina, ascultam o piesă de nani pe telefon, cu ecranul stins, timp în care îl mângâiam pe spate sau, când a mai crescut și a învățat literele, îi scriam o literă sau un cuvânt scurt cu degetul pe spate, iar el trebuia să ghicească ce am scris. Uneori, îi desenam o inimioară sau o steluță, alteori îi scriam numele.. îl întrebam dacă știe ce am scris și primeam cele mai amuzante răspunsuri (calorifer, excavator, avion, tractor). Iar acest lucru ne-a asigurat un copil liniștit și cu paharul emoțional plin înainte de cea mai lungă separare - cea de pe timpul nopții. După ce se încheia și piesa, pe final de ritual, "stingeam" luna și stelele (de la ceasul nostru de somn de la Gro) apoi plecam din cameră după ce ne pupam și ne îmbrățișam de câteva ori.

Cu siguranță, rutina, de una singură, fără un program de somn adecvat vârstei și nevoilor individuale de somn ale copilului, nu ar fi avut același rezultat. Rezultatele se obțin cu consecvență și poate nu se văd imediat dar, de cele mai multe ori rutinele tind să țină destul de bine pe perioade lungi, evident, cu mici ajustări.

Să crești copii nu e un lucru simplu și dacă citește aceste rânduri aș vrea să reții că dificultățile la somn sunt doar etape și nu norma, copiii pot dormi bine, unii mai devreme, ații mai târziu și din acest motiv informarea prealabilă ajută. Nu ca să pună presiune ci ca să regleze așteptările.

Dacă informația ți-a fost de folos și ai un toddler care ar putea dormi mai bine, în cadrul seminarului dedicat părinților cu copii mai mari de 18 luni prezint și alte mici trucuri care ne-au ajutat să păstrăm un somn bun până în zilele noastre (Luc are acum 4 ani). Vezi mai multe detalii pentru înscriere aici.

love, love as usual